Vineri, 16.02.2011, ora 9.00 am. Am ajuns pe “Charles des Gaulle” si am cam 4 ore intre zboruri. Nu am fost niciodata in Paris si desi nu mi-au placut francezii niciodata, eu fiind un “anglofil”, vreau sa vad si Parisul, macar pentru a face o comparatie cu Londra. Dupa ce pe toata durata zborului Bucuresti-Paris am studiat un ghid turistic al Parisului, am facut un calcul rapid si am ajuns la concluzia ca mai mult de o ora nu pot sta in oras, fiind legat de urmatorul zbor, catre Seul. O ora, atat si nimic mai mult. Ce sa vezi intr-o ora in Paris? Practic, nimic. Si totusi destul de mult. Insa unde sa mergi? Sunt prea multe atractii, asa ca am ales locul pentru care exista linie directa de metrou (RER) de la aeroport: Ile de la cite. Ce este aceasta insula a orasului? Este locul unde a inceput istoria Frantei, este locul unde se afla Catedrala Notre-Dame, Catedrala Saint-Michelle (dupa unii cea mai frumoasa din Franta), Palatul de Justitie, Conciergerie - celebra inchisoare de pe vremea revolutiei franceze. De vizitat nu am vazut decat o parte a Catedralei Notre-Dame, pentru ca in turnul de nord (cel din stanga - deschis vizitatorilor) era ceva coada la intrare si nu garantam ca am timp suficient la dispozitie. M-am multumit sa vad catedrala propriu-zisa, care desi foarte asemanatoare cu Westminster Abbey din Londra, nu se ridica la valoarea acesteia. Westminster Abbey e incarcata de istorie, o simti de cum treci pragul ei. Nu acelasi lucru cu Notre-Dame, probabil de aceea nici nu se percepe taxa de intrare, decat in turnul de nord.
In rest: o Sena care, prin culoare, imi aduce aminte de Dambovita bucuresteana (foto 2), un aeroport “Charles de Gaulle”, probabil cel mai urat loc din Paris - o constructie de sticla (probabil pentru economie de energie si unde, chiar in “orasul luminii”), care mai trebuie si spalata si curatata din cand in cand, macar de dragul vizitatorilor (foto 3), un exemplu pentru primariile din Romania, despre cum trebuie “coafati” copacii de pe domeniul public (foto 4) - daca va aduceti aminte, intr-un post al meu din decembrie, “Padurea maltratatilor”, prezentam felul in care oamenii primariei Constanta ciunteau copacii si un metrou, parca mai mizerabil decat cel din Bucuresti.